La o vorbă prin vecini, cu Ioana & Alin de la Elephant Café Tunari
Saluti! Emi aici, gazda ta și de data asta. Iubesc oamenii cu povești, călătoriile în care mă redescopăr, filmele și cărțile care „își merită banii”, umorul salvator și cafeaua de specialitate.
Saluti!
aici, gazda ta și de data asta. Iubesc oamenii cu povești, călătoriile în care mă redescopăr, filmele și cărțile care „își merită banii” și umorul salvator. A, și ar mai fi ceva. Specialty coffee, da, da! Și ne-am adunat astăzi din nou aici pentru și mai multe sporuri la cafeluțe, de data asta prin vecini, cu Ioana & Alin de la Elephant Café Tunari.
Back to origins
Plecând de la premisa că mai bine rătăcești de bunăvoie și nesilit de nimeni prin cafenele, decât să fii aproape atras ca un magnet prin locuri de pierzanie, am încălecat pe-o șa până la Elephant Café din Tunari.
E cam la o aruncătură de băț de Otopeni, locul pe care îl denumeam „la țară” și în mi-am petrecut cele mai multe dintre vacanțele de vară. Iaca, acum are și coffee shops nearby. Nu, nu sunt plantații de cafea cum te lași de pe DN1, dar sunt niște antreprenori care au investit fix la țanc. Altfel spus, stăm bine pe HoReCa, că nu-i rău să ai tot ce poftești când descaleci din avion.
Laitmotiv sau lightmotive
Apropozito de cum se schimbă percepția noastră legată de râșnirea cafelei: când eram mică și mama râșnea cafea acasă, îmi băgam degetele în urechi, iar acum mi se pare că e aproape un sunet preferat, dacă e să îl comparăm cu tonul discuțiilor taximetriste.
Dar pentru că mă pricep mai degrabă să ascult decât să țin un monolog, mi-am propus să îi iau mai des la întrebări, dar nicidecum la rost, pe oamenii ăia care, băi, culmea, ei chiar și fac, nu doar se plâng că fac.
Nino Manfredi, como se dice acolo la voi? Il caffè è un piacere: se non è buono, che piacere è?
Și pentru că sunt locuri care îți transmit asta de când le treci pragul, nu doar care se laudă cu citate dintr-alea motivaționale numai agățate pe pereți, am acostat la Elephant Café din Tunari, ceea ce vă doresc și vouă, ca să vă convingeți singuri-singurei că fix așa-i.
Așa că, mămici, tătici, unchi și mătușici, dar și oameni simpli, fără griji, dacă așteptați un semn să treceți pe la Elephant Café din Tunari, rămâneți aproape să vedeți ce au avut de zis pentru gazeta
asociații, parteneri de cafea la orice oră, și nu în ultimul rând mami & tati de Răzvan & Ștefan.La o vorbă prin vecini, cu Ioana & Alin de la Elephant Café Tunari
Ați mizat un job stabil pe un vis. Și bine ați făcut. Cum s-a născut ideea unei cafenele și ce v-a atras în industria HoReCa?
Ioana: Ideea este un vis de acum mulți ani, iar acum am reușit să îl transformăm în realitate. Nu am mizat un job stabil, eu sunt în perioada de creștere copil, iar Alin are jobul în corporație în continuare.
Alin: Ne doream de mult să facem pasul ăsta, dar am mizat mereu pe „toate la timpul lor” și chiar așa a fost, s-au aliniat planetele până la urmă. 😁
E ceva care v-a tăiat elanul pe parcurs sau care, din contră, v-a dat încredere?
I: Ne-au dat încredere toți clienții care ne-au pășit pragul și care ne-au arătat ce înseamnă o comunitate de oameni faini și datorită acestor lucruri am reușit să fim acolo zi de zi timp de 6 luni. Programul lui Alin era mai încărcat, deschidea cu mine dimineața la 6:30, de la 9:00 mergea acasă să lucreze și revenea la 17:30 să mă ajute la închidere. Cred că tot ce am crezut vreodată ca nu voi putea face, am făcut aici. Timpul nostru nu se termină la 17:30, ci mergem acasă la cei doi copii mici și încercăm să recuperăm toate orele pierdute.
Cât de ușor (sau nu:😎) v-ați pus de acord asupra denumirii cafenelei?
A: Numele cred că ne-a fost cel mai ușor de ales, copiii noștri sunt alintați „elefănței”, noi am fost dintotdeauna fani elefanți și ni s-a părut inedită alăturarea de „Elefant” și „Cafe”, iar de aici a fost simplu să ne gândim la Elephant Café. În plus, elefanții sunt chiar adorabili, ați auzit vreodată cuvinte urâte despre elefanți? 😁
„Cafeaua nu este pentru copii”, așa îmi spunea tata când eram mică. Of, părinții ăștia 😏 Partea bună e că Elephant Café este un loc child-friendly și părinții de pici de acum nu mai au nicio scuză 😂. Cum v-ați decis să amenajați un colț ca o mini-grădiniță în cafeneaua voastră?
I: Cât timp am fost în concediu de maternitate, am colindat toate cafenelele din București și am simțit că lipsea un loc micuț pentru pitici unde să se joace 10 minute, cât bem și noi o cafea. Am ales să facem acest loc de joacă tocmai pentru a reda acel moment de respiro părinților.
În pandemie era atât de comun să ne bem cafeaua pe Zoom, încât am fi zis că întâlnirile între oameni, pe viu, aveau să devină specie amenințată. Cum reușiți să legați relații cu cei care vă trec pragul și să creați o comunitate în jurul întâlnirilor la cafea?
I: Avem o experiență de 10 ani în customer care prin prisma joburilor avute, unde totul era despre client și despre experiența lui în contact cu noi. Chiar vorbeam cu Alin că suntem la extrem cu acest customer experience pe care ni l-am dorit extrem de mult. Am încercat să creăm legături cu toți oamenii și vreau să cred că am reușit să facem asta prin mai multe evenimente, cum a fost ziua de colinde la Elephant Café înainte de primul nostru Crăciun în comunitate, care s-a lăsat cu multe feedback-uri frumoase. Cred că a fost cea mai faină zi pe care am avut-o până acum la cafenea.
Oameni suntem, iar calitatea unei zile este dată și de cafeaua de dimineață. Care este cafeaua fără de care nu vă dă inima brânci să deschideți larg ușa cafenelei? 😏
I: În fiecare dimineață, dar și pe parcursul zilei pregătim minuțios ritualul de setare pentru rețeta cafelei din ziua respectivă și, practic, ăsta e momentul nostru în care gustăm toate shoturile de cafea, bună, mai puțin bună și perfect echilibrată în final.
A: Un espresso de fiecare, cât să simțim că ochii bine i-am deschis, iar mai apoi câte un flat white la runda 2, să fim siguri că rezistăm până la asfințit. 😏
Cum vă împăcați cu programul? Aveți și zile în care vă vedeți mai des la cafenea decât acasă? 😁
I: Sunt zile când Alin e prins în call-uri și reușim să ne vedem seara acasă câteva minute în care să îi povestesc cum a fost ziua și ne sfătuim continuu unde și ce trebuie să mai îmbunătățim. Acum că suntem o echipă de 5 barista, lucrurile au devenit mai ușoare. Când ne vedem la cafenea de obicei suntem cu treabă amândoi 😂
Care este a doua cafenea preferată, după Elephant Cafe, de la noi sau de pe unde ați mai acostat voi în țările calde?
A: Pentru noi Origo va fi mereu cafeneaua noastră de suflet. De aici a început iubirea pentru specialty coffee și cu ei am făcut tot programul de consultanță, cafeaua este furnizată tot de ei tocmai pentru că mențin aceeași calitate ireproșabilă, iar atunci când simțim că suntem depășiți, mereu sunt alături de noi să ne ajute cu sfaturi.
Apelez la optimismul vostru ca să ne imaginăm împreună un scenariu. Credeți că avem șanse să prindem Vestul din urmă și să atingem o vârstă rezonabilă citind ziarul și sorbind o cafea în tihnă, la cafeneaua din cartier, după înviorarea de dimineață?
I: Da, cred cu tărie ca asta ar trebui să ne fie ritmul, să ne dedicăm zilnic un moment în care să ne bucurăm cu adevărat de cafea. Nu știu dacă ziarul, dar o carte sigur va fi mereu lângă cafeaua noastră, din acest motiv avem și o mică bibliotecă unde clienții pot lua cărți și pot citi alături de o cafea bună. Dacă nu ați citit cartea „Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, vă recomand, e atât de adevărat ❤️
Și iată că am ajuns la singura întrebare serioasă din acest interviu… Vă crește glicemia doar când auziți de peste bar: „Dar zahăr nu aveți?” 🙈
A: Daaa, cred că e un stretch ambition personal al cafenelei să reușim să eliminăm zahărul din cafelele oamenilor. Mă bucur că sunt persoane care măcar încearcă fără zahăr și își dau seama că e atât de bună încât cu siguranță zahărul nu își avea locul.
Până reușiți să vă strecurați prin traficul din București și să faceți potecă spre Otopeni, cu destinația finală Elephant Café Tunari, noi am și terminat interviul. Dar acum că am aruncat bumerangul, o să vă spunem că nu e bai dacă nu mai ajungeți azi. Ioana, Alin & colegii lor robotesc de zor de luni până duminică la cafeneaua lor.
Acestea fiind spuse, numa' bine, rău la nime'!
 | A guest post by
|